Douăzeci şi trei de ani în Ordinul Iezuit

  • Home
  •  / 
  • Articole
  •  / 
  • Douăzeci şi trei de ani în Ordinul Iezuit

Luis Padrosa

„Am descoperit că în Evanghelii nu există nicio bază pentru dogmele Bisericii Romano-catolice“. Această afirmaţie a mea, îmbrăcat fiind în hainele mele preoţeşti, trebuie să-l fi lăsat mut de uimire pe pastorul evanghelic Samuel Vila, al cărui sfat îl căutam.

Am venit să vorbesc cu Samuel Vila convins deja de forţa adevărului şi constrâns de Spiritul lui Dumnezeu, dornic să-i explic ce descoperisem pe paginile Sfintelor Scripturi, Biblia.

Luasem acum decizia de a face pasul dureros şi periculos (mai ales în Spania) de a renunţa la funcţia şi poziţia mea de profesor şi director al Institutelor Loyola din Barcelona şi Tarrasa pentru a fi fidel faţă de lumina pe care o primisem.

Roma nu este adevărata Biserică

Motivele aflate în spatele deciziei mele nu erau unul singur, ci mai multe. După ce am trăit 43 de ani ca romano-catolic sincer, din care timp de 15 ani mă pregătisem intens pentru preoţie, 10 ani am fost preot şi vorbitor iubit în faţa unor mari mulţimi, iar 23 de ani i-am petrecut în Ordinul Iezuit, am ajuns la convingerea că Biserica Romano- catolică nu este adevărata Biserică a lui Iesus Cristos. Treisprezece ani de studiu intens al apologeticii m-au adus la o convingere de nezguduit. Cunosc argumentele ambelor părţi, căci le-am analizat pe toate în mod critic.

Am luat Biblia şi am început să caut în ea dogma infailibilităţii papei. Nu se găsea nicăieri. Şi unde scria ceva despre postul înainte de Cina Domnului [împărtăşanie] şi despre liturghie? Unde se aflau acestea toate? Nu le-am pu-tut găsi. Cu cât studiam mai mult, cu atât mai mult am văzut că creştinismul este un lucru, iar romano- catolicismul e altul, complet distinct; cu cât cer-cetam mai mult în Scriptură, cu atât deveneam mai convins de acest adevăr. În catolicism, Iesus este prezentat ca un cadavru, un om pironit pe o cruce, dar mort, nu viu. De aceea, Biserica nu poate trezi în credincioşii ei nicio iubire faţă de Iesus Cristos, şi dacă nu există iubire, atunci nu există nici posibilitatea salvării, oricât de multe liturghii, scapulare, medalii, novene, statui şi icoane ai avea. Ele sunt inutile câtă vreme nu există iubire şi credinţă sinceră, şi nu poate exista o asemenea iubire dacă un om nu este convins de faptul că Cristos e viu, iar sacrificiul Său încheiat. În romano-catolicism, salvarea ta depinde de tine însuţi, de faptul că spui multe rugăciuni, de faptul că foloseşti multe scapulare, de devoţiunea ta faţă de Maria, de faptul că participi la împărtăşanie sau euharistie. Toate acestea şi multe altele m-au adus la recunoaşterea faptului că doctrina Bisericii Romano-catolice nu poate fi adevărul. De-ai şti, cititorule, prin ce-am trecut! Pentru mine, această chestiune era foarte serioasă.

Chin sufletesc

Recunoscând aşa ceva, un catolic se află într-o situaţie foarte dificilă. Viaţa lui de până atunci, mediul cunoscut, relaţiile cu familia şi cu prietenii, toate sunt atinse. Toţi aceştia vor spune unul din două motive (sau poate ambele deodată), pentru că nu au alt argument pentru cel care părăseşte Biserica Romano-catolică: ori a înnebunit, ori s-a îndrăgostit.

Puţini cunosc chinul sufletesc prin care trec romano-catolicii. Oamenii care se duc zilnic la liturghie şi frecventează neîncetat bisericile romano-catolice trăiesc într-un chin sufletesc, spunându-şi: „Voi fi salvat sau voi fi pierdut? Am făcut o spovedanie bună sau nu?“ Ei nu au pace. Este aceasta adevărata religie? Ce sunt toate acestea? Unde găsim în Evanghelii această metodă de chinuire a sufletului? Când i-au chinuit Iesus Cristos sau apostolii pe păcătoşi cu întrebările lor?

Ce minunat este că putem şti în inimile noastre că Iesus Cristos, Domnul nostru, ne-a răscumpărat, că suntem salvaţi prin graţie! Aşa a spus şi Paul: „Nu resping graţia lui Dumnezeu; căci dacă dreptitudinea [conformarea cu standardul divin] vine prin Lege, atunci Cristos a murit în zadar“ (Galateni 2:21). Salvarea oamenilor depinde numai de Iesus Cristos, Răscumpărătorul nostru divin.

Iesus este adevărata Cale

El este Calea. El n-a spus niciodată că această Cale e Biserica. „Eu sunt Calea şi Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14:6). Pe de altă parte, Biserica Romano-catolică doreşte să fie ea însăşi calea şi stăpâna absolută peste adevăr, astfel încât să-l modifice după plac. Ca să facă lucrul acesta, ea a pus clerul în locul lui Iesus Cristos şi Biserica în locul Bibliei.

Pot să dau un singur sfat celui care doreşte să ajungă în posesia adevărului: Citeşte de cât mai multe ori posibil sfintele Evanghelii şi epistolele conţinute în Noul Testament. Acolo vei vedea ceea ce ar trebui să creadă şi să practice acela care doreşte să fie creştin.

Niciodată nu voi putea mulţumi îndeajuns Domnului că m-a adus la El şi la adevăr. Tatăl meu şi alte rude s-au întristat, căci după părerea lor am căzut de la credinţă. Dar a-L urma pe Iesus şi a citi Cuvântul lui Dumnezeu în toată puritatea lui, fără adăugirile şi denaturările care, de-a lungul secolelor, s-au acumulat în Biserica Romano-catolică, nu înseamnă să cazi de la credinţa creştină.

De la convertirea sa, Luis Padrosa a fost un evanghelist plin de zel. El s‐a ocupat şi de biserici şi a scris cărți. În final a făcut călătorii având ca punct de plecare o biserică locală de pe coasta de Est a Statelor Unite.

(Traducător: Olimpiu S. Cosma)

Related Posts